UN ALTFEL DE CRĂCIUN
Aş vrea să mă închid
Într-un Om de zăpadă,
Să fiu inima lui,
Să mă bucur de veselia
copiilor,
Să mă bucur de emoţia
Tinerilor îndrăgostiți,
Să mă bucur de albul,
Mai cenușiu de la an la
an.
Doamne,
Pune-mi sub Pomul de Crăciun
O pereche de ochi,
Pentru Omul de zăpadă!
Tăciunii nu mai sunt la modă,
(Sau nu se mai găsesc
deloc)
Lacăte mari pecetluiesc
Gurile minelor
Şi minerilor.
Doar mâinile au rămas
Întinse.
Aşteptând o minune
Să poată pune de Crăciun,
În palma copiilor
Şi,
Dacă mai ramâne,
A bătrânilor
O portocală.
Singura pată de culoare
În clădirile aproape marțiene
Închipuite în copilărie
De pe alte planete,
Nelocuite.
Mariana CABEL
Niciun comentariu :
Trimiteți un comentariu