O singură noapte le decide pe toate –
Un pas până la viață, un pas până la
moarte.
Nimic n-o să mai fie așa ca înainte,
Căci inima mea niciodată nu minte.
Ce am făcut, ce nu am făcut – probabil contează
Și sufletul meu prin cămări înnoptează
Și nu am putere – se-așterne tristețea
Și patul sfințit e de lacrima feții.
Se simte prezența ei în aer – o rană
De azi înainte orfană-s de mamă
Și nu pot schimba stropul apei ce cade
Mormântul intact – ca o flacără arde.
Și inima mamei – atât de naivă
Credea că mai poate să bată o clipă,
Dar moartea stătea și veghea asfințitul
Ochind locul unde să-nfigă cuțitul.
De azi înainte orfană-s de mamă,
De azi înainte mi-i sufletul rană
Și moartea îi pune pecetea pe mână
Și mama se-nalță în Cer, spre lumină.
Mai arde în noapte candela din tindă
Acum mama e cu toate smerită
Și pare tăcerea să fie ispită
Și mama mea-i mică și viața i-o clipă.
De ce mama mea nu mai are salvare?
De ce văd cum pleacă și nu e scăpare?
Ea viața-a iubit-o și-a vrut să trăiască,
Nici n-a reușit mama să-ncărunțească.
La porțile raiului e sărbătoare –
A venit un creștin cu sufletul mare,
De azi înainte atât de orfană-i
Haina din cui ce-o așteaptă pe mama…
29.11.2013, 30.11.2013, 01.12.2013,
02.12.2013…
Tatiana Dabija
Condoleanțe !
De la Buzău suntem alături de familia Dabija!
Niciun comentariu :
Trimiteți un comentariu