Poezii cu iarnă și sărbători -Ștefan Teodor Cabel

ȘAPTE ZILE PÂNĂ LA CRĂCIUN

Iarnă. Decembrie-și mai înșiră

Șapte zile până la Crăciun.

Lemnele trosnesc în sobă

Cu toate stelele, care au căzut peste copaci

Înainte de a fi tăiați, cu toate gerurile,

Se aude un foșnet, comemorarea frunzelor.

Amintiri, trosnesc în inima mea,

Jucăușe ca un foc dogorind din ieri

(Cândva cineva își va aduce aminte de mine,

Și-mi vor comemora numărul de ani în care inima

Număra avidă, nesățioasă și beată de minuni

Zilele pânâ n-au mai încăput în ea).

Nu poate fi vorba de azi... niciodată amintirile

Nu sunt de azi

Ieri zâmbea tata, eram copii,

Ieri am devenit eu tată, azi

Deja a trecut, e noapte.

Mâine e ca o linie schițată în întuneric...

Contururi în zori,(…)

Dar numai contururi, până se luminează.

Trosnesc lemnele,

Viitorul mă pândește...

(…) n-a rămas totuși, ceva în cutia Pandorei?

NOAPTEA CEA MAI LUNGĂ

Roata aceasta de car,

Se urnește greu, împiedicată în

Privirea ochilor mei:

Primul pom de Crăciun,

Abc-ul misterului de a exista(…)

Într-o seară, Orion a coborât(…)

(…)mi-a zis - nu mă atinge, este o iluzie!

Nimeni nu este în viață ce vrea …ce este;

Betelgaeus, ca un sânge vărsat pe paie

Într-o iesle.

Teo Cabel - volum Tablouri fără semnătură  - 2010