În cea de-a
șasea sedință a cenaclului Ante Portas a citit din poezile sale Teo Cabel.
Au comentat după
lectură: Dumitru Dănăilă, Teo Cabel
este cel mai de seamă reprezentant al celor care vin din urmă. Chiar dacă
cenaclul nu se îmbogățește momentan numeric, se îmbogățește în esența lui
literară;
Tudor Cicu: Teo a fost remarcat de Marin Ifrim. Azi avem
lângă noi un poet care nu urcă treaptă cu treaptă, ci câte două, trei
odată. Am urmărit din umbră ce se
petrece la cenaclu, pe blogul lui Teo, pe Facebook, în presa online. Buzăul nu
a mai avut de mult o astfel de manifestare culturală. Din Poezia Eu sunt…copacul, am zis eu că lipsește
poetul. Felia de viață…este altceva.
Anatomia unei bucurii recomand a fi pusă la dospit;
Marin Ifrim: Stau și mă gândesc la această sintagmă: cei
care vin din urmă. Aşa zicem noi, dar corect este cei care vin din viitor.
Afirmarea de astăzi a unui poet este mult mai corectă față de cum era în alte
vremuri, când partidul avea un rol important în promovarea poetului. Internetul
oferă această posibilitate de a te face cunoscut fără a fi cenzurat. Teo are un
mare avantaj: poate sintetiza versurile. Este compact. Prefer poezia lui scurtă. Unele versuri sunt
sclipitoare. Are și momente de
retorică, poate fac parte din tehnica sa.
Laurențiu
Belizan: Poezia lui Teo Cabel este
pătrunsă de spiritualitate. Pe de o parte se vede lectura anterioară, pe de
alta, sensibilitatea. Poezia sa are
energie ludică, îndeamnă cititorul să participe. Are forța imaginativă de a
crea scenarii cu final surprinzător. Argumente pozitive: Din fiecare iubire rămâne o clipă,/
floare de in pe albul de ie (Ce mult te iubesc); Vârful coasei/ dă cep,
/mustul verdelui (La coasă). Farmecul
poeziei se bazează pe o logică internă. La Teo, uneori rămâne într-o tentă
clasică în calea sa spre modernitate. Un fel de romantism care-l trage înapoi.
Valentin Tufan:Observ în poezia citită o multitudine de metafore
si imagini cromatice, la care și cititorul trebuie să participe. În Felie de viață se observă impactul cu
cotidianul.
Alexandru
Bolache: Îl cunosc pe Teo de treizeci de
ani. De la poezia adolescentină scrisă
în liceu, a trecut la poezia contemporană. Teo este un căutător, fiind mereu în
cătarea variantelor care să îl definească mai bine ca poet.
Laura Cozma: Poezia lui Teo Cabel atrage cititorul prin
tablourile pe care le creează.
Gina Zaharia: Apreciez înființarea acestui cenaclu. Pe Teo
Cabel l-am cunoscut pe internet. Am fost apoi la lansarea volumului său Merg mai departe. Mi-a
plăcut Întâlnire neașteptată.
Mihaela Roxana
Boboc: Prima dată l-am citit pe blogul
lui Marin Ifrim. Apoi am început să-l urmăresc, văzându-i progresele. Ca
pictor, mi-a atras atenția partea vizuală. Creează imagini foarte plastice,
bine conturate.
Mariana Cabel, remarcată de Tudor Cicu și de Dumitru
Dănăilă pentru poeziile postate pe
internet, si-a explicat tendința: dacă trăiești cu poetul, te porţi ca poetul.
Ovidiu Damian Cabel i-a facut să zâmbească pe cenacliști prin capacitatea de a
vorbi dezinvolt și chiar să emită opinie critică la vârsta de nouă ani.
Următoarea
sesiune va avea loc pe 30 noiembrie, ora 11. Va citi Gina Zaharia.
Ante Portas
Poze Teo Cabel
Poze Laura Cozma:
,,Teo Cabel este cu adevărat un vizionar. O persoană capabilă să comunice mai presus de a simţi.
RăspundețiȘtergerePoezia lui este o simfonie complexă, prin care se aud valurile mării, cutremurele pământului, vuietele aerului şi flăcările focului.
Este un înger cu aripile frânte, care şi-a găsit vocea inimii printr-o armonie de sunete, exprimate în cuvinte.
Iar cuvintele lui sunt strigate din toţi plămânii, către cei care vor să îl asculte.
Păcat de cei surzi cu sufletul... ''
Petruţ Dinu
Teo Cabel se joacă frumos cu cernelurile, le aruncă pe simezele unei lumi în care evadarea poate fi un artificiu foarte simplu. De fapt, poezia îi este hrană. Împarte cu drag, în stânga și-n dreapta și își desenează poteci prin sufletul stâncilor ori al mărilor pentru a face din acestea oaza sufletului.
RăspundețiȘtergereL-am cunoscut pe Teo Cabel pe internet, apoi la lansarea cărții sale „Merg mai departe”. Am văzut în el poetul care respiră poezie. Scrie pentru că fiecare clipă prinde aripi şi devine un punct de izbândă spre înălţimi, scrie pentru ca înserarea să nu devină sclavul timpului său şi o îngenunchează între pereţi de lut, bine modelaţi, scrie pentru că izvorul cu nuanţe angelice trece prin poarta sa, cu mult har…
Stă de vorbă cu călătorii deloc întâmplători şi îşi înmănunchează poeziile într-un crez, astfel încât cuvintele scânteiază pe fiecare dintre zodii, locul său este oriunde găseşte malul, podurile pot fi întinse instantaneu, cu broderii cu tot. Până şi deşerturile îşi aşază masa pentru a-i oferi poetului confortul unui gol şoptit, pe care acesta să-l umple cu rouă şi sare deopotrivă, apoi cu rădăcini de cântec, fie singuratic ori pe tonuri de voci, dar la fel de primitor ca metropolele cu trimitere pe filele de suflet.
Cititorule, dacă te pierzi prin labirintul străzilor cu poezii, nu ai cum să te rătăceşti! Te vei întoarce instantaneu şi vei măsura paşii pe care au trecut razele din sufletul poetului. Vei fi martorul stărilor culese din fiecare şoaptă, ca o binecuvântare divină.
Admiraţie, Teo Cabel!
Gina Zaharia
„De fapt, poezia îi este hrană” Așa este Gina! Sper să nu rămână doar pentru mine, dar dacă place celor tineri ca Petruț Dinu... trag o speranță că sunt pe drum, nu contează unde sau cât de departe.
ȘtergereAcest comentariu a fost eliminat de autor.
RăspundețiȘtergereFelicitări, Teo Cabel! Poezia nu are de ce să stea în faţa porţilor, ea trece totdeauna prin ele cu eleganţă şi forţă.
RăspundețiȘtergereAșa este Daniela Șontică, poezia trece; Cenaclul, însă, rămâne într-o permanentă cautare, pentru a înțelege mai bine circulația vieții literare de ambele părți ale porților. Rămâne în afara porților, pentru a rămâne un punct fierbinte de atracție, pentru că, multe lucruri odată ajunse în interior se banalizează.
RăspundețiȘtergereCenaclurile sunt, de fapt, foarte bune, adună oamenii într-un gând şi îi trimite mai frumoşi în literatură. Succes tuturor!
RăspundețiȘtergereMulțumim!
ȘtergereDaniela! Aceste amintiri vor rămâne. Cei care participă la asrfel de manifestări, n-au cum să uite! Speranţa mea e ca tinerii să afle de acest cenaclu... cu ei, mergem mai departe. Noi, cei menţionaţi, aici, de Teo, suntem deja amintiri!
RăspundețiȘtergereDomnul Cicu are dreptate! Cenaclul este pentru cei care trebuie sa vină.
Ștergere