marți, 26 noiembrie 2013

MARIANA CABEL - LA MARGINE DE VIS (poezie)






















De câte ori,
Nu mi-am lepădat trupul
În cămașa nopții
Ca să-mi lipesc
Urechea  
De ochiul ferestrei,
Să prind
Urma pașilor tăi.
Așteptând...
La margine de vis
Unde nimic nu mai ajunge,
Timpul nu se mai măsoară
În  clipe, minute, ore,
Ci între o plecare și o sosire
De-a ta.
Gândurile tale de dor
Se azvârleau
În  cuarțul sticlei.
Tresăream...
Abia atunci
Mă întorceam în trup,
Ca să visez
De noi.

Un comentariu :