duminică, 20 octombrie 2013

Apariție editorială - Ecou de rubin - Gina Zaharia








La editura Rafet, a apărut volumul de versuri, ECOU DE RUBIN semnat Gina Zaharia.
Coperta Mihai Cătrună.

Din volum:

într-un vis haiducesc


nu trece peste podul de rouă
nu trece nu trece
mi-ai spus
orice flacără-l va rupe în două
și va arde-ntr-o gheară
de dor
pe apus

aveam tălpile mele albastre
pe umeri cântase un zeu
și-apoi
purtaseși cu mâinile noastre
tandrețea orbită intens
dar vai
un spin navigase
pe-un gând de ateu
în alt sens

știam că petreci spre tăcere
o aripă-n care ți-am pus
tot crezul
de fluturi și miere
și șoapta în care-ai promis
că-n pace mă legeni
în pace
pe fire de stări boreale
dar setea din două petale
s-a stins
într-o ploaie de ace

unde mi-e podul cu umbre
sculptate
aș vrea să-l zidesc
peste nori ză-l zidesc
veșmintele toate-mi sunt flăcări
departe
și ard pe un rug
într-un vis haiducesc



Ziua când m-ai uitat pe dig       


Nu știu de era seară, știu că veneam pe dig,
Mă rătăceam prin ploaie și parcă mi-era frig.
Mi-ai dat o pelerină de vise neculese
Și-ai zis: ia-le pe toate, sunt sigur ne-nțelese!

Nu te-am privit cu sete, probabil nu erai,
(Îți trimiseseși solii să-mi spună cum e-n rai)
Dar am simțit că-i vară în multe lumi deodată
Și toate-aveau pe suflet iubirea ancorată.

Am strâns în pumn un zâmbet, ceva de verde-gri,
(Îl port și-acum prin ceață, dar sigur nu mai știi),
S-a prefăcut în lanțuri cu sute de cristale,
Prin ele văd noblețea în falduri speciale.

Mai am, din tot decorul, o hartă de lumină,
Un ghem de neuitare și-o trecere senină.
Spre înălțimi de vară un vultur se rotește,
Îmi spune că e seară și râde nebunește.

Își are drum prin rouă și cuib pe-un gram de stea,
Dar nu-i mai dau semințe și azi din palma mea;
Îmbrac iar pelerina, (e numai pentru frig?!)
Și-ncerc să aflu ziua când m-ai uitat pe dig.

 
Străinul

Trecea pe drum de care, avea un fel de-a fi
Că ai fi vrut să-l afli în fiecare zi;
Privi către cerdacul în care-mi petreceam
O parte dintr-o sferă, ce înflorea pe ram.

Nu s-a oprit din cale, sau, poate nu pe loc,
Mergea din zori spre mare, și-avea un pas de foc;
Cu vocea de lumină, mă întrebă așa:
Tu, meșter de poeme, le scrii cu ruga ta?

Le trec prin lut, prin soare, apoi le învelesc
În zece mii de ierburi și tot mă mai sfădesc
Că nu le-am prins cu grijă, pe umeri, o eșarfă
Care străbate lumea în sunete de harfă. despre versuri

Voiam să știu, vreodată, dac-ai putea să scrii
Prin gândul meu de sare, mai multe poezii!
Nu i-am răspuns îndată, probabil că trecuse,
De fapt nu știu nici astăzi decât că dispăruse!

Pe cerul dinspre mare o pasăre cânta,
I-am prins în mâini aripa și-am scris ceva cu ea.
Știam că printre zboruri, toți ghimpii de oțel
Vor fi brățări de aur și-or străluci la fel.

Am așezat-o-n calea bătută de tăcere,
Avea în ea culoare și multă mângâiere,
Când m-am întors, spre seară, să-i duc un gând senin,
Străinul o sfințise c-o lacrimă de crin.




Închisori fără gratii


cunosc prețul arheologului
din mijlocul inimii
n-a știut niciodată încotro merge
poartă un fel de pecete pe tălpi
e afacerea lui repetă de zor
dreptul de a nu renunța să-și tipărească
singura carte de dragoste
nepereche

îl zăresc topind roci
la lumina lunii
spune ceva despre închisorile fără gratii
ordonate pe depărtări
uneori inundă seceta
cu ochii închiși
alteori tremură lângă un secol de dorințe
deportat între două țărmuri

din când în când mă întreabă dacă îl mai cuprinde
eșarfa tăcerilor mele
atâtea pietre prețioase într-un singur loc
atâtea nopți franjurate
și o flacără verde
precum rondul
în care două sensuri
își schimbă misterul pe bulevarde angelice.


Sursă imagine copertă: http://mihaicatruna.blogspot.ro/2013/09/ecou-de-rubin-2-coperta-carte.html
















Un comentariu :

  1. Noblețea sufletului încărcat de poezie, dragostea pentru cuvânt, avalanșa de cerneluri care-ți trec prin gând, toate acestea fac din tine un dirijor al poeziei, un prieten care dă încredere pe drumul cu orizonturi nedefinite.
    Mulțumesc, Teo Cabel, pentru prefața cărții mele, mulțumesc pentru prezentare.
    Mulțumiri domnului Constantin Marafet pentru generozitatea de care a dat dovadă prin apariția Ecoului de rubin.
    Cu prețuire,
    Gina Zaharia

    RăspundețiȘtergere