Poezie de toamnă

 CIOBURI GALLÉ

Nu ştiu cine, neatent,
A spart dimineaţa.
Sunt numai cioburi galé
În toată toamna.

Un dragon cu solzi roşii,
Galbeni şi uscaţi,
Trezit de vânt,
Goneşte secundele
Ce şuieră ca săgeţile,
Căutând un şemineu
Şi o cană de ceai.

Când intru în cameră,
Ceasul scoate limba
De şapte coţi
Şi îmi cere o pastilă de gât.
Zâmbesc ca Moromete,
...Cu salcâmul.
Ce-ar fi să nu-i dau
Să zacă vreo trei luni?

Teo Cabel
(din volumul „Merg mai departe ”)

Poze, Teo Cabel- Parcul Crâng, Buzău