Sfârșitul de
septembrie este pentru Dana Georgiana Bițeanu un început, cu prilejul lansării carții sale de versuri, Poezii pentru suflet, Editghraph, 2013.
După autobiografica Tragedia și viața după, simțea nevoia de expansiune în acest domeniu al scrisului și a așternut pe hârtie
versuri. La început de drum, volumul
este o demonstrație de fond liric existent, de talent, ce urmează să fie
perfecționat cu timpul; Dana este atentă la tot în jurul ei, să capteze tot ce
îi este de folos. Urmărește totul cu ochi mari, cu o seriozitate matură față de mulți dintre cei de vârsta ei (anul
acesta dă bacul) și când totul este conform cu așteptările ei un zâmbet mare îi
luminează fața ca un răsărit de soare.
În deschiderea
evenimentului poetul Marin Ifrim a încurajat inițiativa autoarei de a publica această
plachetă, cu „ irizări promițătoare pe care le au doar cei pe care îi fulgeră
inspirația. Dana este pe drumul ei, în arhitectura ei. Dacă ar fi scos prima
carte în America ar fi fost best
seller”.
Scriitoarea Elena Radu pentru că nu a
putut veni l-a rugat pe... subsemnatul să dea citire rândurilor scrise de
dumneaei despre carte: „ Am rămas numai eu şi condeiul...
Dana Georgiana
Biţeanu este o adolescentă, scriitor în devenire, frământată de cuvânt, dar şi
de o dramă pe care încearcă s-o aline şi s-o purifice prin scris. Noua ei carte
– Poezii pentru suflet, editura
Editgraph, readuce în atenţia publicului frământările şi incertitudinile în legătură cu această dramă. Încă nu înţelege strania existenţă, cum s-a
întâmplat, de ce.
Autoarea pare vulnerabilă, dar nu
neputincioasă, rătăcită. Se simte în ea dârzenia, caută răspunsuri, se revoltă, tace, adună
gânduri pe care le aşterne în poeme de suflet. Chipul mamei nu-l poate uita, îl
vede mereu frumos, o îndrumă, apără de greutăţi...dorul de mamă să trăiesc nu
mă lasă...nu doresc să pribegesc în astă lume crudă...(Melancolie).
Descoperă magia literaturii, a
condeiului...e avidă de Eminescu...Nu e un surogat...literatura...de mică m-a
crescut... a ajutat-o să uite.Scrisul
devine o adevărată terapie. Speră, crede, munceşte la noi creaţii în
care să-şi dizolve durerea. Îşi caută prieteni scriitori, o lume în care să
se simtă
ea însăşi, şi, care, desigur, să nu o rănească. Noi cei care scriem
suntem asemenea unor fraţi...spune în Poemul. Fireşte, nu e simplu, drumul
literelor e extrem de greu, dar niciodată nu ştii ce îţi oferă muzele, ce inspiraţie
poţi avea.Ca orice autor, Dana Biţeanu
are pasiune, căutare, dăruire. Are suferinţă, care nu e generată doar de
vicisitudinile vieţii, ci e şi o stare a sensibilităţii creatoare.Vrea să dea
sens cuvântului, să se definească spiritual, să-şi împlinească iubirea tainică,
neliniştitoare. Închină versuri şi
bunicilor, tatălui care înseamnă rădăcinile ei trainice pe această lume.
Dana Biţeanu nu duce doar o luptă cu ea însăşi, ci şi cu viaţa, iar
condeiul este arma cu care poate învinge.(Elena Radu)
Poetul Ștefan
Dima, cunoscător din experiență proprie ce înseamnă o copilărie fără mamă, a
spus în alocuțiunea sa: „Când pierdem ceva drag, Dumnezeu, ne compensează.
Poezia, metaforic vorbindeste pentru Dana o a doua mamă”.
Cea care a
încurajat-o pe autoare să termine prima carte, profesoara sa Alina Preda, a
găsit cuvintele potrivite pentru a o prezenta: „ Dana este o persoană complexă.
Literatura o ajută să se elibereze. Trebuie să conștientizeze că suferința
trebuie lăsată în urmă, depășită. Să se bucure de ce îi oferă vârsta. ”
Domnul profesor Stelian Grigore
recunoaște, că se află la Casa de Cultură a Sindicatelor într-un cerc de oameni
deosebiți, ce prin altruismul lor
reușesc să schimbe viața multor semeni, și s-a referit la Marin Ifrim cel care
„înalță stele cântătoare/Pe bolta sfântului cuvânt”(Grigore Stelian), indicând
două nume: Daniela Șontică și Oana Camelia Șerban. ”Dana Bițeanu este și ea una
dintre aceste stele care urcă treptele. ”(Grigore Stelian)
Marin Ifrim a
făcut o prezentare a cărților recent
apărute, la Buzău: cartea lui Nicolae Pogonaru, Orașul din camera web, cartea sa Scrisori din Anglia , Niciodată
parodii, a lui Tudor Cicu, Extracții fără anestezie , a doctorului
Gheorghe Oncioiu, Întoarcerea, a cincea carte a lui Dumitru Dănăilă,
romancierul care ieșit la pensie a găsit în lăuntrul său o comoară adunată de-a
lungul anilor și s-a simțit obligat să
ne-o împărtăsească în romanele sale. Bucur Constantin are de asemeniea cartea
la tipărit, Dincoace de rai.
Poetul Mihai M. Macovei ne-a onorat cu
prezența la lansare și domnul Aristide Răileanu, omul despre care Marin Ifrim
spune că l-a făcut să se uite în oglindă fără rușine.
Un invitat al evenimentului, domnul
Cornel Ungureanu a spus câteva cuvinte despre necesitatea continuării actului de cultură, surprins
plăcut de atmosfera evenimetului la care a fost invitat.
Dumitru Dănăilă:
„Dana scrie pentru că are ceva de spus la vârsta ei. Îi urez succes!
Felicitări!”
Laurențiu
Belizan, a evindențiat făcând referire la una din poeziile Danei că sunt înrudiți din punct de vedere al pasiunii
pentru literatură și scris. „Prin drame și tragedii trec mulți, dar nu toți
scriu. Fondul este bun; cizelarea se va face pe parcurs. Dana acoperă în
placheta sa temele fundamentale.” În încheierea intervenție sale, a citit
poezia de la pagina 16: Noi cei care
scriem . Redau câteva versuri: Noi
cei care scriem,/ suntem asemenea unor frați,/Care se strâng în jurul mamei
lor,/ Literatura(...)
Dana a fost
susținută de membrii cenaclului Ante Portas din care face parte, de Dinu Petruț, juniorul cenaclului, însoțit
de colegi, Denisa Marcu și Velniceru Bogdan; Laura Cozma, Alexandru Bolache, de
fosta sa învățătoare doamna Jalbă Doina care
și-a adus aminte cu emoție și căldură cum
a cunoscut-o, de bucuria pe care i-a făcut-o când auzit că a scris o carte, (Tragedia și viața după). De asemenea a fost prezentă o fostă
colegă, Diana Raicu.
La final, a mulțumit celor care au
încurajat-o și a împărțit cu dărnicie
cartea sa.
Succes Dana și Clepsidra vieții , trebuie, să o refaci în următorul volum!
Clepsidra
vieții
: „Pentru mine, clepsidra vieții s-a spart,/ S-a spart în mii și mii de
bucățele,/ Lăsând ca nisipul din ea/ Să se împrăștie,/ Fiind purtat de vânt/ În
cele zece mări și zece țări//(...)”
Teo Cabel
Poze Teo Cabel. Pentru cele cu mine, mulțumesc Laura Cozma!
Niciun comentariu :
Trimiteți un comentariu