sâmbătă, 28 septembrie 2013

Lansare de carte - POEZII PENTRU SUFLET – DANA BIȚEANU 28 Septembire 2013- Casa de Cultură a Sindicatelor- Buzău



Sfârșitul de septembrie este pentru Dana Georgiana Bițeanu un început,   cu prilejul lansării carții sale de versuri, Poezii pentru suflet, Editghraph, 2013. După autobiografica  Tragedia și viața după, simțea nevoia de expansiune în acest  domeniu al scrisului și a așternut pe hârtie versuri. La început de drum,  volumul este o demonstrație de fond liric existent, de talent, ce urmează să fie perfecționat cu timpul; Dana este atentă la tot în jurul ei, să capteze tot ce îi este de folos. Urmărește totul cu ochi mari, cu o seriozitate  matură față de mulți dintre cei de vârsta ei (anul acesta dă bacul) și când totul este conform cu așteptările ei un zâmbet mare îi luminează  fața ca un răsărit de soare.
În deschiderea evenimentului poetul Marin Ifrim a încurajat inițiativa autoarei de a publica această plachetă, cu „ irizări promițătoare pe care le au doar cei pe care îi fulgeră inspirația. Dana este pe drumul ei, în arhitectura ei. Dacă ar fi scos prima carte în America  ar fi fost best seller”.
Scriitoarea Elena Radu pentru că nu a putut veni l-a rugat pe... subsemnatul să dea citire rândurilor scrise de dumneaei despre carte: „ Am rămas numai eu şi condeiul...
Dana Georgiana Biţeanu este o adolescentă, scriitor în devenire, frământată de cuvânt, dar şi de o dramă pe care încearcă s-o aline şi s-o purifice prin scris. Noua ei carte – Poezii pentru suflet, editura Editgraph, readuce în atenţia publicului frământările şi incertitudinile  în legătură cu această dramă.  Încă nu înţelege strania existenţă, cum s-a întâmplat, de ce.
         Autoarea pare vulnerabilă, dar nu neputincioasă, rătăcită. Se simte în ea dârzenia,  caută răspunsuri, se revoltă, tace, adună gânduri pe care le aşterne în poeme de suflet. Chipul mamei nu-l poate uita, îl vede mereu frumos, o îndrumă, apără de greutăţi...dorul de mamă să trăiesc nu mă lasă...nu doresc să pribegesc în astă lume crudă...(Melancolie).
         Descoperă magia literaturii, a condeiului...e avidă de Eminescu...Nu e un surogat...literatura...de mică m-a crescut... a ajutat-o să uite.Scrisul  devine o adevărată terapie. Speră, crede, munceşte la noi creaţii în care să-şi dizolve durerea. Îşi caută prieteni scriitori, o lume în care să se  simtă  ea însăşi, şi, care, desigur, să nu o rănească. Noi cei care scriem suntem asemenea unor fraţi...spune în Poemul. Fireşte, nu e simplu, drumul literelor e extrem de greu, dar niciodată nu ştii ce îţi oferă muzele, ce inspiraţie poţi avea.Ca  orice autor, Dana Biţeanu are pasiune, căutare, dăruire. Are suferinţă, care nu e generată doar de vicisitudinile vieţii, ci e şi o stare a sensibilităţii creatoare.Vrea să dea sens cuvântului, să se definească spiritual, să-şi împlinească iubirea tainică, neliniştitoare. Închină versuri şi  bunicilor, tatălui care înseamnă rădăcinile ei trainice pe această lume.
           Dana Biţeanu nu duce doar o luptă cu ea însăşi, ci şi cu viaţa, iar condeiul este arma cu care poate învinge.(Elena Radu)
Poetul Ștefan Dima, cunoscător din experiență proprie ce înseamnă o copilărie fără mamă, a spus în alocuțiunea sa: „Când pierdem ceva drag, Dumnezeu, ne compensează. Poezia, metaforic vorbindeste pentru Dana o a doua mamă”.
Cea care a încurajat-o pe autoare să termine prima carte, profesoara sa Alina Preda, a găsit cuvintele potrivite pentru a o prezenta: „ Dana este o persoană complexă. Literatura o ajută să se elibereze. Trebuie să conștientizeze că suferința trebuie lăsată în urmă, depășită. Să se bucure de ce îi oferă vârsta. ”
Domnul profesor Stelian Grigore recunoaște, că se află la Casa de Cultură a Sindicatelor într-un cerc de oameni deosebiți, ce  prin altruismul lor reușesc să schimbe viața multor semeni, și s-a referit la Marin Ifrim cel care „înalță stele cântătoare/Pe bolta sfântului cuvânt”(Grigore Stelian), indicând două nume: Daniela Șontică și Oana Camelia Șerban. ”Dana Bițeanu este și ea una dintre aceste stele care urcă treptele. ”(Grigore Stelian)
Marin Ifrim a făcut  o prezentare a cărților recent apărute, la Buzău: cartea lui Nicolae Pogonaru, Orașul din camera web, cartea sa Scrisori din Anglia ,  Niciodată parodii, a lui Tudor Cicu,  Extracții fără anestezie , a doctorului Gheorghe Oncioiu, Întoarcerea, a cincea carte a lui Dumitru Dănăilă, romancierul care ieșit la pensie a găsit în lăuntrul său o comoară adunată de-a lungul anilor și  s-a simțit obligat să ne-o împărtăsească în romanele sale. Bucur Constantin are de asemeniea cartea la tipărit,  Dincoace de rai.
Poetul Mihai M. Macovei ne-a onorat cu prezența la lansare și domnul Aristide Răileanu, omul despre care Marin Ifrim spune că l-a făcut să se uite în oglindă fără rușine.
Un invitat al evenimentului, domnul Cornel Ungureanu a spus câteva cuvinte despre necesitatea  continuării actului de cultură, surprins plăcut de atmosfera evenimetului la care a fost invitat.
Dumitru Dănăilă: „Dana scrie pentru că are ceva de spus la vârsta ei. Îi urez succes! Felicitări!”
Laurențiu Belizan, a evindențiat făcând referire la una din poeziile Danei că  sunt înrudiți din punct de vedere al pasiunii pentru literatură și scris. „Prin drame și tragedii trec mulți, dar nu toți scriu. Fondul este bun; cizelarea se va face pe parcurs. Dana acoperă în placheta sa temele fundamentale.” În încheierea intervenție sale, a citit poezia de la pagina 16: Noi cei care scriem . Redau câteva versuri: Noi cei care scriem,/ suntem asemenea unor frați,/Care se strâng în jurul mamei lor,/ Literatura(...)
Dana a fost susținută de membrii cenaclului Ante Portas din care face parte,  de Dinu Petruț, juniorul cenaclului, însoțit de colegi, Denisa Marcu și Velniceru Bogdan; Laura Cozma, Alexandru Bolache, de fosta sa învățătoare doamna Jalbă Doina  care și-a adus aminte cu emoție  și căldură cum a cunoscut-o, de bucuria pe care i-a făcut-o când auzit că a scris  o carte, (Tragedia și viața după). De asemenea a fost prezentă o fostă colegă, Diana Raicu.
La final, a mulțumit celor care au încurajat-o și  a împărțit cu dărnicie cartea sa.
Succes Dana și Clepsidra vieții , trebuie, să o refaci în următorul volum!

Clepsidra vieții : „Pentru mine, clepsidra vieții s-a spart,/ S-a spart în mii și mii de bucățele,/ Lăsând ca nisipul din ea/ Să se împrăștie,/ Fiind purtat de vânt/ În cele zece mări și zece țări//(...)”

Teo Cabel


 Poze Teo Cabel. Pentru cele cu mine, mulțumesc Laura Cozma!

  















 











Niciun comentariu :

Trimiteți un comentariu