BALADA MUNŢILOR BUCOVINEI
turme albe pe pământ
stele-n cer cu legământ:
rază ţintuită
turma-i iar sfinţită
munţii – lei căzuţi pe gând
luminează-se de vânt:
noatenă lângă leu
şi fecioară lângă zeu
munţii mei – părinţii mei
adormiţi cu-aripi de zmei
cu gingiile în cer
spăimântaţi şi rai şi ger
duhuri fără de zăvoare
toate-n straie de izvoare
coboară de prin păduri
şopotind din oarbe guri
prorocesc ce prorocesc
luminile le stelesc
iar stelele se-nlumină
liturghie la stupină
candele şi lumânări
şi agheasmă-n loc de zări...
turme şi păduri şi munţi
duhuri stele spini cărunţi
miri mirese preoţi crunţi
îşi trec mirul peste frunţi
şi la gurile de ape
aşteaptă noaptea să sape
şi să iasă-n răsărit
Hristosul nerăstignit:
l-or primi şi l-or privi
şi-unde-i locul lor vor şti...
apoi iarăşi vor sui
slava-I vor împărtăşi
vor sui şi vor uita
de lumea strâmbă şi rea...
...veniţi câţi vi-amară gura
primiţi cuminecătura
veniţi toţi în vârf de munte
unde se întâmplă multe
luaţi cu gura din minune
miez de noapte – miez de strune
şi în focul luminat
vedeţi zei ce v-au vegheat...
floare albă de răsură
până-n rai – doar o trăsură
floare de sfânt trandafir
ţi-oi spune tot – fir cu fir
şi floare de mărgărint
tot vă spun şi nu vă mint
mărturie de Hristos
îngerie de frumos...
***
DESCÂNTĂTORILOR
ŢĂRII...
nu mă-ncălziţi sub patrafir de vorbe
nu simt nevoia şerpilor în sân:
n-amestecaţi mărgăritare-n ciorbe
căci eu la masa voastră nu rămân
tot ce-i mocirlă oarbă şi osânză
aţi cultivat – cultură intensivă
ca să schimbaţi o patrie-ofensivă
în râgâiala putredă din rânză
iar din tărâmul zânelor luminii
şi-al zeilor iscaţi din epopee
ne-aţi scufundat în pântecul jivinii
pe post de flatulaţii-melopee
...nu prăpădirăm însă steagul lui Hristos:
ce-aţi plănuit – vă va ieşi pe dos!
***
Prof. dr. Adrian Botez
Niciun comentariu :
Trimiteți un comentariu