marți, 10 ianuarie 2017

Hibernală- Teo Cabel- postată pe Qpoem



Te apropii de tâmplele mele
haină rece,  strălucitoare.
Alb adânc de cărări neumblate


Adolescenți,
îți frământam bulgării
până ne frigeau mâinile
ne băteam  într-un desfrâu al inocenței
ni se făceau degetele bețe de tobă
pale ca lumînările
până năvălea sângele în ritm de bolero.
Fetelor le înfloreau trandafiri în obraji
și noi
îi pupam să nu înghețe
protejați de cărările nevinovate din albul adânc.

Zâmbetele noastre
făceau pârtie

Albul ca o amuletă

Un comentariu :

  1. Sugestiv și suficient (fără ultimul vers: albul ca o amuletă): nu explica continuarea cu acest vers.

    RăspundețiȘtergere