Noua carte a lui
Teo Cabel (TREPTE, Editgraph,2016) constituie o mărturie-document a atmosferei
literare în care a fost implicat autorul de-a lungul a câtorva ani, aici, pe
plai buzoian.
Pentru început, am constatat că volumul acesta este un incontestabil
atestat al energiei cu care tânărul scriitor buzoian trăieşte
evenimentele literare la care ia parte.
Lectura cărţii mi-a amintit de inspiratele cuvinte
ale lui J.P. Sartre("Les Mots") care preciza că a scrie înseamnă:
,,…a grava pe Tablele infinite ale Verbului fiinţe noi/…/, a prinde
lucrurile vii în capcana frazelor/…/, a înălţa catedrale de cuvinte sub ochiul
albastru al Cuvântului.” Este
tocmai ceea ce s-a străduit să facă autorul volumului, scriind,
consemnând nu ca un martor inofensiv, ci în calitate de participant cu sufletul
la spectacolul unor evenimente literare care nu pot fi trecute cu
vederea.
Voi ilustra cele
afirmate prin punctarea unor caracte-ristici ale scriiturii lui Teo Cabel
prezente în noua sa lucrare, caracteristici care fac plăcută lectura acestei
cărţi.
Prezentarea subiectivă a derulării
întâlnirilor dedicate comemorării nemuritorilor scriitori este succint
prefaţată cu aleasă pertinenţă, punctată cu opinii personale şi detaliată
cu exactitate. De pildă, activitatea “Dor de Eminescu“(Casa de Cultură a
Sindicatelor-Buzău, 2012) văzută de Teo Cabel începe cu astfel de
cuvinte: Nu există literatura română azi fără Mihai Eminescu, orice ar spune
cei obsedați de valoarea poetului nostru.
Eminescu este o dimensiune foarte
incomodă pentru cei care strecoară literatura prin inimi de gheață. Este atât
de imensă această dimensiune, Eminescu, încât îi sperie, îi în-furie,
plasându-se în subconștient, sub „Poetul Nepereche” (…)
O altă caracteristică deosebită este spiritul
de observaţie caracterizat prin acurateţe şi predilecţia pentru esenţial.
Apoi, nu se poate trece cu vederea adaptarea consemnărilor
la tipul de activitate. Astfel, lansările de carte au tonalitatea impusă de
eveniment; decernările de premii sunt în consonanţă cu bucuria momentului;
remarcarea contribuţiilor meritorii la întreţinerea climatului cultural,
comemorările, concursurile, prezenţele notabile la unele activităţi,
sărbătorirea unor scriitori toate se bucură de o abordare adecvată,
străbătută de un fior emoţional care nu te lasă indiferent.
Despre o lansare de carte la Râmnicu Sărat,
condeiul cronicarului a notat cu promptitudine: Membrii cena-clului „Al.
Sihleanu”, invitați, au venit să-și susțină o colegă cu ocazia lansării cărții
sale și să asculte cuvânt de zidire sufletească rostit, nu întâmplător, cred
eu, în preajma începutului Postului Paștelui, de părintele profesor, dr. Mihail
Milea, venit de la Buzău să dăruiască volumul său cu un titlu mai mult decât
sugestiv, Duhovnicul. Întâlnirea este fixată în timp- sâmbătă 16 martie, 2013- şi catalogată
drept “veritabilă deblocare pozitivă de la individual la colectiv”.
Ar mai fi de
adăugat faptul că în volumul TREPTE se strecoară subtil spiritul altruist
al autorului, fiindcă, spre deosebire de alţi confraţi el nu suferă
de trufia scrisului, ci se bucură alături de participanţi să consemneze
măre-ţia evenimentului, întâmplării, activităţii respective. Zâmbind,
realizează crochiuri; smerit, venerează talente şi chipuri; entuziast,
reliefează ceea ce este sau ceea ce se prefigurează a deveni valoare.
De bun augur
este şi faptul că în carte atât prefaţa, postfaţa şi notele de lectură,
cât şi realizările dobândite de autor pe tărâmul scrisului conturează o veritabilă
şi impresionantă carte de vizită, ajutând cititorul să cunoască ce reprezintă
Teo Cabel în perimetrul culturii buzoiene.
Deoarece, concomitent
cu poezia scriitorul numit mai sus încearcă să ţină trează lumina cuvântului
scris prin consemnări ce vor dăinui, îl consider un entuziast umanist
care iubeşte cartea, aromele binecuvântate pe care le împrăştie aceasta, dar şi
pe făuritorii ei.
În societatea cunoaşterii
binevenite-s descoperirile benefice omului, însă cuvântul scris are
sacralitatea lui, fiindcă trimite la “aşezarea minţii noastre de până acum.”
Conştient de acest fapt, autorul evită exagerările, gongorismul sau
relatările telegrafice inoportune.
Ca orice lucrare
de acest tip, şi aceasta poate avea scă-pări inerente; însă important e,
sunt convins, că acei cititori avizaţi şi de bună-credinţă care se vor
apleca asupra volumului vor descoperi valoarea lui documentară
incontestabilă.
Pe aceste
considerente se poate afirma cu certitudine că volumul TREPTE
reprezintă un dar de suflet pentru prezent şi pentru posteritate, dar
care oglindeşte un segment al vieţii spirituale buzoiene la început de
mileniu şi care va constitui un argument al identităţii ei spirituale.
Traian Gh. Cristea
Mulțumesc, domnule profesor!
Niciun comentariu :
Trimiteți un comentariu