Omul sub vremi, cum spune cronicarul, a gasit modalitatea de a înfrunta viața, când aceasta îi forțează puterile, cu această comoară din interiorul său, creativitatea. Mihaela Aionesei transmite și semenilor din comoara sa.
Mulțumesc Mihaela Aionesei pentru cartea Cămașa de sare, apărută la editura Vatra Veche în colecția „100 de cărți pentru Marea Unire-1918-2018” cu nr 23!
Fântâna românească
Am nevoie de tine ca de aer
Fântâna românească
Am nevoie de tine ca de aer
să strig mamă când mi-e dor
să spun tată când mă doare
și țară când îmi vine să mor
am nevoie de tine să simt că trăiesc
până la refuz
până la expulzarea cuvântului
din care mă compun
literă cu literă
nici într-o limbă nu sună mai duios
susurul apei
trilul de ciocârlii
și nimeni nu cunoaște mai bine dragostea
ca țăranul legat de glie
am nevoie de tine ca să te rostesc
așa simplu
cum spun mamă și tată
dor...
început și sfârșit.
fără tine nu știu nimic
nu sunt nimic
și mai știu că orice pământ aș călca în picioare
în mine clocotește
o singură fântână strămoșească
limba românească.
Cu sufletul suflecat
Săptămâna s-n înhămat
carul plin cu zile albe a pornit prin sat agale
vântul adulmecă știuleții pregătiți să plesnească aurul
din dinți
fântâna cu gâturi lungi ca niște berze solitare
se dăruiesc luminii
prin livezi stoluri de mierle și de potârnichi și-alină
zborul
casele par sir sihastru de mătănii atârnat la gâtul
țarinei
lungi ulițe serpuinde
care în deal
care la vale
încărcate cu răbdare
înghit praful
mersul
somnul
dezghiocat de umbră timpul
pare un biet cârlan obligat în ajunul crucii
să îngrașe un ciolan.
Cât necaz câtă zădărnicie poartă-n umeri biata glie
treierată
de picioare și de sapă
doar țăranul azi mai știe.
Niciun comentariu :
Trimiteți un comentariu