Îmi plac castanii înfloriți
Cu amintiri developate,
Cu umbra
deasă altoiți
În colț de... Undeva uitate.
Și când
le scot din ancore
Mirosul drogului de tei,
Mi-ncurcă gândul pe alei
Și -atâtea bănci sunt
martore.
Unde să
pun această clipă,
Mergând
cu tine mâna -n mână?
Versul nu-i șchiop, de nicio rimă,
Litera curge, să îl umple,
Și ce contează când se-anină
Norii, albiți, la vârf de tâmple.
Teo Cabel
Reusind o poezie in forma perfect9 Stefan teodor cabel transfigureaza o clipă de vară in deplinatatea ei.Implicarea olfactivului în poezie, atat d egreu de abordat, nostalgia clipei care bucură și intristeaza deopotriva sunt sentimente care vin firesc din curgerea literei in rimă și in vers.este poate, o ARS POETICA, A UNUI POET CARE NU SE GRABEȘTE, CARE TRANSFIGUREAZĂ TEXTUALITATEA UNEI CLIPE ÎN VEȘNICIE.
RăspundețiȘtergere