sâmbătă, 30 mai 2015

Parfum de mai



Îmi plac castanii  înfloriți
Cu amintiri developate,
Cu umbra  deasă  altoiți
În colț de...  Undeva uitate.

Și când  le scot din ancore
Mirosul drogului de tei,
Mi-ncurcă gândul  pe alei
Și -atâtea bănci  sunt  martore.

Unde să  pun această  clipă,
Mergând  cu tine mâna -n mână?
Poate la înger, de aripă,
Când  veșnicia  se adună.

Versul nu-i șchiop, de nicio rimă,
Litera curge, să îl  umple,
Și ce contează când se-anină
Norii, albiți, la vârf  de tâmple.

Teo Cabel



Un comentariu :

  1. Reusind o poezie in forma perfect9 Stefan teodor cabel transfigureaza o clipă de vară in deplinatatea ei.Implicarea olfactivului în poezie, atat d egreu de abordat, nostalgia clipei care bucură și intristeaza deopotriva sunt sentimente care vin firesc din curgerea literei in rimă și in vers.este poate, o ARS POETICA, A UNUI POET CARE NU SE GRABEȘTE, CARE TRANSFIGUREAZĂ TEXTUALITATEA UNEI CLIPE ÎN VEȘNICIE.

    RăspundețiȘtergere