Cenaclul
AntePortas s-a întâlnit sâmbătă 10 mai, la Casa de Cultură a
Sindicatelor, Buzău.
Ne-au onorat cu prezența scriitoarea
Elena Radu, poetul și publicistul Marin Ifrim, Constantin Bucur, Cornel Diaconu.
Publicarea antologiei Pași în cetate de către editura Rafet,
din Râmnicu Sărat, a fost prilej de bucurie pentru membrii cenaclului. Cu
această ocazie au debutat Niță Petruța și Bogdan Negoiță. Volumul cuprinde
poezii sau texte citite în proporție de 90% la ședințele de cenaclu. Prefața este semnată de criticul Ion Roșioru
iar postfața de poetul Marin Ifrim. Volumul este un act de identitate a
cenaclului.
A citit, versuri, Laura Cozma. Membru
fondator al cenaclului, tânăra noastră colegă, a depășit entuziasmul vârstei, cu
romantismul ideii de a scrie poezie, și caută materializarea versurilor într-o
pasăre liberă nu ținută în colivie.
Primele cuvinte referitoare la ce s-a
citit au fost spuse de scriitoarea Elena Radu:
Am
ascultat o poezie romantică, adolescentină; amestec de speranță și
incertitudine. Acestea însă nu sunt trăiri perpetue, pentru că datorită vârstei
este în căutare. Peste un an vom întâlni o altă Laura, vorbind despre aceste
aspecte, altfel.
Interpretări originale s-au formulat de către cei tineri: Andrei Bolache:
Cerul primăverii , am făcut o
analogie cu Divina comedie, a lui
Dante; Dinu Petruț:
Mi-a atras atenția contrastul declanșat
de expresia lumina întunericului;
Dana Bițeanu: am desprins ca sentiment, răzvrătirea. Tendința noastră generală a
tinerilor de eliberare, de debarasare.
Au mai vorbit despre Laura Cozma, Niță
Petruța, Alexandru Bolache, Cornel Diaconu, Gina Zaharia, Constantin Bucur, Laurențiu
Belizan, Costel Suditu, Mariana Cabel, Mihaela Roxana Boboc.
Marin Ifrim a spus în câteva cuvinte o
teorie întreagă despre poezie: ”este mai
important cuvântul decât sentimentul”
Spicuiri
din ce s-a citit: Mi-e teamă/(am
început să fug)/ să nu strivesc/ sărutul lui Nichita (…) Flori albe
/suflă peste inima mea/ veninul dragostei(Umbra);
Lumina întunericului vine spre mine.../ târfa
diavolului, etern înfometată,(…)
ca un
fel de chemare, tăcerea-mi dispare.../ mormântul lacrimilor, un ocean de iubire.(Mormântul
lacrimilor); privirea ta...mă caută/ în ploaia lui aprilie.
(Ploaia lui aprilie)
Laura Cozma este în acel stadiu, al adolescenței, de luptă cu sine, abia descoperă amploarea
acestui fenomen interior. Acum descoperă și substanța din cuvânt,
surprinzătoare, ziditoare. Succes!
AntePortas
Niciun comentariu :
Trimiteți un comentariu