Cenaclul ANTE PORTAS - POEZIE PRINTRE NĂMEŢI

Iarna, cu toate trupele, a ocupat oraşul. Alb peste tot, un alb mirific și purificator, dar numai pentru ochi și pentru cei care iubesc iarna. În realitate este  viscol, ninsoare, frig, circulație greoaie. Am privit cum fulgii se așterneau ca într-un poem, fără o metrică anume, haotic, doar ritmul rafalei îi arunca într-o sacadare interesantă doar… din spatele geamului.

Pe 25 ianuarie, sedință de cenaclu. Trebuia să testez starea de spirit. Am postat pe facebook un anunț, am tras și o rafală de sms-uri.

Reacția am văzut-o în sala de cenaclu unde soseau pe rând îmbujorați si cu zâmbetul pe buze, unul după altul, membrii cenaclului. Wow! Ne uităm unii la alții: suntem cam toți, în ciuda vremii.

Citește Mariana Cabel, poezie.

Cafeaua își risipește din aromă odată cu versurile citite.

Despre poezia autoarei:

Laura Cozma a apreciat poeziile Mai apoi și Scoarță de copac,  iar Alexandru Bolache, Dorul din Mine și Atemporală;

Laurențiu Belizan: „Arta cuvântului reformulează lucrurile fundamentale. La început ai impresia că reinventezi roata, lucru care ni se întâmplă tuturor. E bine să evite, lucrurile comune, spre exemplu, „în urma ta priveam pierdut”. Foarte frumoasă și cred că este cea mai reprezentativă „Scoarță de copac”, mai ales strofa a doua. Interesante, versurile: „Sub pleoapele ostenite/Retina adoarme /Înainte de a răsturna/ Imaginea ta învăluită… „(Răscolire)
Mihaela Roxana Boboc: Citind poeziile, am observat un progres de la un text la altul. Eu simt nevoia comprimării unor pasaje. Mi-a plăcut în „Mai  apoi” trecerea de la particular la generaL . Mi-au atras atenția şi „Scoarță de copac”, Cuib de Phoenix”.

Gina Zaharia: Mariana ia dragostea de mână și pornește cu ea în lumea versului. Adună într-un mănunchi imaginația și continuă drumul. Am reținut Dorul din mine, Aeroportul, Singularitate, La margine de vis (De câte ori,/Nu mi-am lepădat trupul/În cămașa nopții/ , dar şi Scoarță de copac.

Dinu Petruț : Mă așteptam să citesc ceva mult mai dinamic, pentru că aşa o cunosc pe autoare. Am găsit poezie de dragoste. Mi-a plăcut această dublă personalitate, în sensul pozitiv.

Dana Georgiana Biţeanu. În Dorul din mine  am identificat sentimentul dragostei reciproce. În Atemporală, viziune interesantă asupra vieții. Clepsidra are o semnificație aparte, ori de câte ori ai întoarce-o, timpul real nu-l mai întorci: „Zadarnic am întors/ ceasul de nisip,/ Timpul nu curge înapoi.”

Concluzionând, ne bucură startul Marianei Cabel alături de noi. O așteptăm la drum lung. Scrisul direct, curat, bogat în imagini este un început cu potențial.

La sfârșitul sedinței, membrii cenaclului au făcut o poză cu domnul Călin Ghețu.

Cred că scurta vizită i-a trezit multe amintiri. 

Închei cu poezia  SCOARȚĂ DE COPAC :

Sufletul meu,

O scoarţă de copac

Pe care scrii

În fiecare an câte o literă

A numelui tău,

Luând-o de fiecare dată de la capăt

Inima mea,

Peretele pe care

Atârnă tabloul tău.

Nu încerca să scoţi cuiul,

Va sângera până la lipotimie

Şi nu se va găsi niciun donator.

 

Ochii mei

Poartă  amprenta  sărutului,

Dinaintea  răsăriturilor,

Cuvântul…

De dragoste.

Ante Portas

De la stânga: Călin Ghețu,  Dinu Petruț, Stefan Teodor Cabel, Mariana Cabel, Mihaela Boboc, Gina Zaharia, Laura Cozma, Alexandru Bolache, Laurențiu Belizan, Dana Bițeanu

                                         Mariana Cabel, Gina Zaharia

                                                     Mariana Cabel

                                               Mihaela Roxana Boboc

                  

                                  Dinu Petruț, Alexandru Bolache, Laurențiu Belizan

                                          Eu

                                         Laurențiu Belizan

                                         Laura Cozma, Dana Bițeanu

                                          Fiecare membru al cenaclului a scris câte un vers.
                     Ideea aparține lui Alexandru Bolache. Primul vers este al lui Laurențiu Belizan