Mă întrebam în
tren, înainte să ajung la Râmnicu Sărat, dacă a încuraja publicarea unui tânăr,
în volum, a -l susține ulterior, este echivalent cu a planta un copac în drumul
haosului? Natura prin firea ei va fi un cap de pod pentru stabilitate. Copăcelul
cu structura sa înfruntă vicisitudinile vremii, ba chiar
influențează ce este în jurul său, cu alura sa, prin culorile sale, prin
aromele dăruite. Încet, încet, devine viguros; odată bine înfipte rădăcinile,
se consolidează. Metaforic acesta; uman, tânărul este mult mai adaptabil.
Dar trei? Trei fete, nu cucuiete, ci
trei izvoare de sensibiliate, de poezie, talent, modestie, frumusețe umană.
Nu o cunoșteam decât pe una dintre ele:
Anca Lascu, premiată de cenaclul AntePortas în cadrul concursului de creație
pentru elevi și studenți „Constantin Petcu”, 2014. Felul nativ, de a construi cu
ajutorul metaforei, text bine așezat, cu finalitate ca poem în proză, abia acum
în acest manuscris l-am observat mai bine.
Versurile semnate Luiza Elena Ivanof mi-au
bucurat sufletul. O revelație! O viziune bine conturată de poezie, a cărei
expansiune tinerească, doar propria timiditate sau teamă de expunere o poate
înfrâna. Și Petronela Coman. Aici, o bloggeriță. Cu apetit pentru eseu. Un
viitor absolvent de ASE caută un echivalent al preciziei numerelor în
sinceritatea cuvintelor.
Primele volume, tipărite la Editura Rafet, ale
ediției a șasea, a concursului de Manuscrise „Scriitori râmniceni” au fost
lansate sâmbătă 27 iulie 2015, la Centrul Cultural „Florica Cristoforeanu”, cu
suportul financiar al Primăriei municipiului Râmnicu Sărat: Poezii, Luiza Elena Ivanof; Jocul, Anca Lascu; Salut!Sunt cineva... Petronela Coman.
Am avut o emoție nebănuită când am luat
cărțile în mână. Cele trei domnișoare dominau cu fețele zâmbitoare și senine
întregul hol de la etajul unu al edificiului.
Una lângă alta, la masa de onoare, unde
mulți scriitori importanți ai literaturii contemporane au stat. Eram bucuros că
și tinerii și-au găsit spațiu de respirat în debutul literar. Tinerii de multe
ori, dacă nu găsesc acel om care să-i încurajeze, dau înapoi, rămân în
hibernare ani buni, irosind talent care ar putea fi valorificat. Este un cec în
alb de multe ori un asemenea sprijin. Unii și-l asumă, alții nu.
Doamna Violeta Vîlcu, directoarea lăcașului gazdă a
deschis evenimentul printr-o scurtă prezentarea a proiectului cultural și a
predat timona moderatorului, poetul și editorul Constantin Marafet. Moderatorul
a preluat însă manșa să ridice atmosfera la înălțime de sărbătoare. Editorul se
uita în sală, la cei prezenți și se întreba, la cea de-a șasea această ediție,
unde sunt cei ajutați de concursul de manuscrise din edițiile precedente? Mi-am adus aminte
atunci de pilda vindecării leproșilor când Iisus Hristos l-a întrebat pe cel
unu întors:
„Au
nu zece s-au curățit? Dar cei nouă unde sunt? (Luca 17, ) În cazul de față nu
trebuie să se facă o traducere mot a mot, dar totuși se leagă cu altă pildă
când Bunul Dumnezeu a adunat la el toate virtuțile. Și ce bucuroase erau
văzându-se împreună. Două stăteau stinghere. „Voi nu vă cunoașteți? Întreabă Domnul. Nu, au răspuns acestea. Prezentați-vă atunci! Eu sunt Binefacerea, a spus una; Eu sunt recunoștința, a spus cealaltă...”
Deci, trag eu concluzia, unde sunt cei
care știu că an de an, alții ca ei au nevoie de un sprijin, cum au avut și ei
cândva, la debutul cărții lor. Recunoștință pentru instituția care i-a
promovat? Meritul este al autorilor, dar perenitatea evenimentului ar trebui
mărturisită și prin prezența lor.
Criteriu de ordine în prezentarea
autoarelor a fost vârsta și s-a început cu cea mai tânără: Anca Lascu despre care moderatorul Constantin
Marafet a spus că i-a atras atenția „interogarea
eului; melodia filosofică.”
Prof. Camelia Sava a prezentat-o pe „posibila scriitoare”
„...18
ani, a absolventă a Scolii Generale nr.1,
Rm Sarat și C.N.„Al. Vlahuță”, Râmnicu Sărat,
promoția 2015; hobby: scrisul, desenul.
Pasiunea
pentru a imagina o are de la o vârstă
fragedă. A fost descoperită de dl. Prof. Istrătescu Nicolae, care i-a publicat
în revista școlii prima compunere în clasa a v-a. La liceu, participa la ședințele
cenaclului Colegiului Național „Al. Vlahuță”. Este indrumată de profesorii
colegiului (Mioara Bahna, Nicu Bratu, Camelia Manuela Sava).
Participă
la concursuri. Premii:
-mentiune-
la sectiunea eseu, „Eterna Adolescență”, Rm Sarat, 2014,
-premiul
2 la secțiunea eseu, și premiul 2 la secțiunea poezie „Eterna Adolescență”,
2015
-Premiul
Special al Cenaclului AntePortas, la Concursul National de Creatie pentru elevi,
„Constantin Petcu”, Buzău 2014.
A
participat la proiectul european „Trup - trăiește poezia prin teatru”,
organizat de A.T.Onix, Râmnicu Sărat, 2013.
A
publicat în revista „Columna” a C.N.„Al. Vlahuță”, în Antologia Trup, în Antologia
Primum Verbum, revista atelierului de creație a Centrului Cultural Florica
Cristoforeanu, sub îndrumarea prof.Manuela Camelia Sava. Publicată în revista Absolut, 2014, cu
textele premiate la „Constantin Petcu”.
Nicolas Bratu: La Cenaclul Colegiului s-a remarcat prin forța creatoare, din
activitățile desfășurate.
A
ieșit repede în evidență prin originalitate. Are un capital fantastic de talent
și modestie. Semnul unei lumi noi.
Anca a spus despre ea că se inspiră din
viața celorlalți.Dar nu doar acesta este sursa inspirație, ci și muzica,
desenul.
Pe Luiza Elena Ivanof, moderatorul a numit-o
noua „Beatrice” (cum reiese din prefața cărții) și a citit din poeziile sale să
ne convingă. Recunoșteam în ceea ce
auzem acea curgere naturală, care mi-a
atras atenția, de parcă scria de când lumea. La Luiza mi-a plăcut o anume fermitate în a dirija versul cum vrea. Văzându-le aici, pe toate trei, nu
doar o cărțile în format digital citite pe laptop, mi se confirmau în mare
parte cele pe care doar le bănuisem din lectură. Restul am preferat să le aflu
de la ele, nu să mi le imaginez.
Luiza a
recunoscut că a publicat mai
târziu, după opinia ei, pentru că nu
doream să dezvălui o parte din mine, pentru că nu eram pregătită să fac acest
pas. Am să rețin acestă sustinere din partea dumneavoastră ca pe o provocare
pentru viitor.
Porfesor Manuela
Camelia Sava, prezentare :
Elena Luiza Ivanof
Data nașterii- 02-03-1995
Școli absolvite: Scoala Generală.
„Vasile Cristoforeanu”, Râmnicu-Sărat, unde a fost descoperită și încurajată să
scrie de dna. Prof. Valeria Manta Tăicuțu, scriitor, membru USR, și Colegiul Național „Al. Vlahuță”. În prezent
este studentă la Universitatea din București, specializarea - Studii europene.
Pasiuni-lectura, plimbările în aer
liber.
Modele literare: Camil Petrescu, L.
Blaga. Nichita Stănescu, Marin Sorescu, Mircea Eliade.
Premii:
Premiul I la concursul judetean „Pe
aripi de primăvară”, 2013
Premiul I la concursul „Oare cui
să-i mulțumesc”, Iași, 2013
Premiul al II-lea la concursul
„Eterna adolescență!, Rm Sărat, 2013, Secțiunea Poezie.
Petronela Coman
Școli absolvite: Scoala Generală Rubla, com. Valea
Râmnicului și Colegiul Național „Al. Vlahuță”
În prezent
studentă ASE, Bucuresti, Facultatea de Finante, Bănci și Burse de valori.
A participat
în liceu la cenaclul colegiului „Al.Vlahuță” condus de profesorii Plopeanu
Petrache și Sofronie Valeriu.
La cenaclul
de la Librăria Olimp, sub îndurmarea acelorași profesori a obținut premii la
Festivalul Dramaturgiei Buzoiene, locul II pentru monolog (Jurnalul unui copil
nenăscut)
A publicat
în revista „Spații Culturale”, sub îndrumarea
redactorului-șef al revistei, scriitoarea Valeria Manta Tăicuțu.
A început să
aibă activitate literară on line, cu blogul „Emoții pe hârtie”.
Petronela
despre ea: Sunt doar un observator...ceea
ce public, o fac după ce mă detașez de sentimentul respectiv.
O problemă acută a societății românești,
lipsa părinților, plecați la muncă în străinătate, din viața copiilor. Să auzi
un tânăr spunând: mă caracterizez o
persoană care a crescut singură,ai senzația
unui bolovan atârnat de gât și o gheară în inimă. La vârsta sa, obligată
să descurce singură multe ițe, este conștientă că: ...prea puțini simțim, ne lăsăm copleșiți de sentimente. Oamenii sunt
prinși în monotonie.
Cuvintele unui om încercat își găsesc
rădăcinile, nu mai sunt simple semne într-un rol pe care unii îl joacă searbăd,
anost.
Atitudinea celor trei debutante a pus
multe semne de întrebare celor prezenți, dar a fost și un prilej de sărbătorire
a tinereții. Felicitări!
Ca o concluzie,
Constantin Marafet a denumit Râmnicu Sărat oraș
unicat, pentru activitatea culturală desfășurată aici. Am reușit să schimbăm fața culturală a acestui oraș, evenimentele de
aici nu prea se întâmplă ca densitate și importanță în alte orașe mari. În cele
șase ediții ale concursului de manuscrise s-au tipărit 117 titluri. Recordul a
fost în 2013 cu un număr de 32 de scriitori. Ce mă mâhnește este absența de la
evenimentele literare. Dacă inviți, mulți nu vin, dacă nu îi inviți, ți se
reproșează că nu ai făcut-o. Vreau să subliniez aspectul care ar trebui să fie
dominant în acest mediu: Dragoste și
Respect.
Domnul Matincă Costea veteranul scenei
umoristice al Casei de Cultură, a înseninat fețele celor prezenți, după cele
spuse de editorul Constantin Marafet, ca temă de meditație.
Domnul George Anghel și-a recunoscut
emoția adevărată, rar simțită la lansările de carte, și că atmosfera l-a făcut
să-și amintească cu plăcere de vremea când era elev, când începea să scrie
primele rânduri. Au mai vorbit prof. Mihai Constantinescu și fiul acestuia.
Am plecat
împreună cu soția spre gară. Îmi veneau
în minte frânturi din anii de liceu. Unele le spuneam cu voce tare.
Am plecat fericit pot să spun de la
acest eveniment. Puținele tentative ale unor nemulțumiri personale, mai mult
neîntemeiate, decât întemeiate, nu au avut putere să-mi strice ziua. Mulțumesc
colegilor de juriu pentru încredere.
Da, domnule Marafet, cum spuneați: Merg mai departe. Același lucru îl urez
și celor trei debutante.
În
tren, de la Râmnicu Sărat la Buzău, am mai recitit pasaje din cărțile primite:
Anca
Lascu.
Ne
căutăm îmbrăţişarea şi cuvintele celuilalt când lumea ne ignoră şi e împotriva
noastră, când cerul se despică iar pământul se cutremură... Ne aruncăm în
braţele celuilalt după o lungă revedere, cu toate că suntem mereu aproape unul
de altul, ca două pagini de carte ce împart aceeaşi filă. (Un cuvânt
atât de simplu); Cu tine aş putea să
recitesc aceeaşi carte toată viaţa, nu
m-aş plictisi. Cu tine aş putea să mănânc aceeaşi mâncare în fiecare zi şi de
fiecare dată ar avea alt gust, ar fi chiar mai bună. Cu tine aş putea să fac
acelaşi lucru toată viaţa mea şi în nici o clipă nu m-aş gândi că mă
plictisesc..;. Doi bătrânei cu un pumn de pastile pentru inimă, după ei, dar cu
sufletul plin de amintiri frumoase, tresărind de fericire; (Un cuvânt atât
de simplu)
Dar
o rupere de albastru e diferită… E un zbucium a două universuri întâlnite
accidental, ca o zbatere puternică între doi pereți unde lumina nu a pătruns
niciodată…. Și e liniște totuși! O liniște singură ce se ghemuiește apoi încet
lângă bucățile rămase din lumea-i...( Tu nu ai vrut zări albastre);
Strângi
încet pumnul, a ciudă, și realizezi că totul e zadarnic. Ai rămas singur; nu ți
se va răspunde niciodată. Ești, probabil, ultimul pasager al universului ce
avea albastru, scoici purpurii și o inimă din castele de nisip. Îți strângi
jacheta veche pe lângă tine și ieși de pe scenă. ( Tu nu ai vrut
zări albastre);
Și
ei sunt ca noi deși își fac aripi înalte să zboare mai sus, dar în fapt au
rădacinile înfipte-n pământ și strigă asemeni nouă când se lovesc de soare,
când se taie în ascuțișul săbiilor create pentru noi și când rămân singuri și
nimeni nu se uită la ei.( imaginație cu ochii închisi)
Luiza
Elena Ivanof
(...)
Oh!
Câte pierdeți voi muritorii rostogolind pietre,
strivindu-vă
unii pe alții pe drumul pierzaniei.
Bieți
fii ai lui Sisif, cum foamea de lut
vă
întunecă privirea și sufletul.
Și
tu, tu cea mai dulce rătăcire a mea,
cum
poți să-ți înmormântezi albastrul ochilor
în
rubine fără licăr de viață?
Ți-am
pus între degete cupa în care Zoroastru
picurase
infinitul pentru noi, iar tu ai risipit-o pe-arginți.
Să
cred că aș putea să te smulg din prăpastia
în
care te zbați laolaltă cu vânătorii de plăceri descărnate
a
fost prima nelegiuire a mea de când m-am lepădat de plumb
și
m-am azvârlit în grădinile zeilor,
nici
o mie de bice nu vor astâmpăra setea moirei
de
a mă stinge din nou printre voi....
oh,
câte am să îndur pentru că am îndrăznit să vă iubesc,
să
vă cer să vă lepădați de carne ca mine... (X)
XIII
21.05. 2014
E
greu aici,
Întemnițat
în a doua toamnă
Din
sufletul tău
s-auzi
cum se scurg apele din munți
mi-e
greu aici
risipit
în siropu-ți din gene
unde
lacrimile au uitat
să
mă arunce din tine
și
unde tu îți adapi ochii în râuri
de
soare și dor.
XIV.
21.05. 2014
Cât
de mult mă doresc nopțile de mai,
Când
zarea toată mă vrea stăpână,
Când
îi spun lunii: mai stai!
Și
merg cu stelele mână în mână
Tu
de ce nu mă vrei la fel?
Căci
și în tine e noapte,
Te-aș
lumina ca pe un soare rebel,
Ți-aș
da mirosul cireșelor coapte.
Petronela
Coman
Totul
e abstract. Poate fi pictat, sculptat, făurit și uitat. În final nu rezultatul
este cel care contează, ci modalitatea prin care ajungi la el. Asemănător se
întâmplă și în cazul omului. Îl cauți pe unul anume, fără să știi unde, doar cu
acea convingere că el te poate ajuta să fii tu în totalitate. Îl cauți astăzi,
îl cauți și mâine. Îl cauți aici și acolo, oriunde nu-ți închipui că vei
ajunge. Acea distanță dintre tine și el, acea potecă ce vă desparte, cuprinde
atât de multe încercări care te ajută fie să ajungi la destinație, fie să te
întorci. Astfel, ceea ce contează până la urmă, este călătoria trăită și nu
destinația închipuită.(Salut!
Sunt cineva...);
Viaţa
este o continuă înşiruire de evenimente la care uneori asistăm absenţi. E
aproape imposibil de atins limita unui sentiment infinit când mintea noastră se
află într-un continuu vârtej de gânduri care nu ne conduce la nimic. Cum să
avem în permanenţă un echilibru exterior când interiorul nostru e asemenea unui
zid care stă să devină un morman de cărămizi sfărâmate? Nimic din jurul nostru
nu se rezumă la doar a aduna zilnic câte ceva pentru a construi o lume proprie
plină de prejudecăţi şi copleşită de un excitant efect de turmă. Totul stă
ascuns în a aduna zilnic diferite stări cu diferite persoane pentru a vedea
dacă într-adevăr se ajunge la vreun rezultat favorabil nouă înşine.( Fericirea nu
e un număr factorial, e o constantă);
Puținele
cuvinte care mi-au mai rămas după ce am golit un raft din DEX-ul sufletului vor
încerca să ilustreze și imaginea celei de-a doua părți a acestui articol,
bătrânii noștri.Cu siguranță, în copii de astăzi vedem viitorul, dar trecutul
ne este revelat de părinții, bunicii și străbunicii noștri. Plecarea părinților
peste hotare nu afectează doar pe copiii acestora, ci și pe părinții părinților
care iau drumul străinătății. Sunt zeci și sute, mii de cazuri în care și
astăzi bătrânii stau și așteaptă pe prispa casei lor și speră să vadă pășind pe
uliță pe ai lor copii.(
Lecție de viață)
Teo Cabel
Poze Mirela Suflea
Anca Lascu, Nicolas Bratu, Manuela Camelia Sava, Luiza Elena Ivanof,Petronela Coman, Teo Cabel
Constantin MARAFET
Anca Lascu, Luiza Elena Ivanof, Petronela Coman, Nicolas Bratu
Mariana Cabel, Teo Cabel
Niciun comentariu :
Trimiteți un comentariu