miercuri, 25 martie 2015

A cincea cămară a inimii - IUBITA CU NUME DE PROFET, Daniela Șontică








Cuvântul, la Daniela Șontică, devine în fraza poetică pe care o crează, poartă spre semnificate proaspete. Acest al treilea volum Iubita cu nume de profet Ed.Tracus Arte, 2014,  după Arlechini într-o pădure sălbatică și Uitați-vă prin mine, mi-a dat impresia unui urcuș binefăcător pe cărări de munte. După desiș, răcoare, brazi înalți, ajungi pe un vârf unde te invadează o panoramă surprinzătoare.
Amplitutinea  imaginilor te cuceresc, parcă ai fi acolo, dar și  în afara lor.
Versul așezat, de muntean hâtru, dintr-o dată capătă altă nuanță, o caracteristică a  acestui volum,  pluriprezența sensului. Autoarea are acces la mai multe universuri, trecerea se face doar prin cuvânt.
Astfel: Din fire de nisip vom face doi tigri/ care vor hăitui amintirea/ își vor lepăda blănurile la piciorul Olimpului/ acolo ereticii, ne-au zărit într-o vară ( Poveste de pe strada mea)  sau poate vom vedea cum răsare cireșul copt/ ca să ne potolim cu el singurătatea (Trupa mea de artificii), am aruncat înțelesuri  în grădina părăginită/ la picioarel tale ( Iubita cu nume de profet);
Tendința poetului este de a transforma tot ce mișcă, în jurul său, în vers. Poezia este a cincea cămară a inimii, unde sângele este purificat  și transformat și într-o variantă spirituală...  A cincea face legătura între spirit și corp: Sentimentul că Dumnezeu încă lucrează la noi ( Sentimentul). Omul nu a rămas singur, nu a fost abandonat, poetul nu este cel care stă cu ochii doar în pământ. Poate să fie și orb, sentimentul este o certitudine.  După asta o să mă recunoști/ și după rugăciunile îngropate la rădăcina măceșilor (Eva rătăcitoare) Nu oare aici i s-a arătat Domnul lui Avraam, într-un rug? Sentimentul religios discret, este piatra de temelie pe care se construiește o poezie originală. Pe această piatră stabilă se ridică și celelalte, oricât de lumești ar fi și acaparante: bluza ei  descheiată peste brândușe (Anatomie),  poeziile „Capot roșu de mătase”, „Liftiera”, sau Aș mai vrea o trecere spre dimineață cu tine/și  să te numesc/ între muritori stăpân ( Iar oamenii).
Prin iubire și ce este mai dureros, mai mult pentru suflet, este sublimat, pozitivat prin vers: Ce faci cu toate containerele de cuvinte/ pe care ți le trimit în ultima vreme?/ Poate o artă de a îndulci tot ce e amar,/ în fond și cafeaua s-ar preta la asta./ Sau poate le duci la laboratorul despre care vorbeai / unde se studiază pe bucăți/ natura depărtării./ Tăcerile acoperite de praf/ sunt toate despre mine? Pot fi sigură măcar cu acest lucru?(Despre mine).
O declarație de dragoste originală și neperisabilă: Sunt rezerva ta de aur,/lingoul la care te vei întoarce/ într-o zi/(...)(Aur)

Volumul al treilea, de versuri, al poetei Daniela Șontică este o împlinire a scrisului acesteia. Un vers sigur, sintagme memorabile. O prezență perenă, în poezia feminină de calitate.
                                                                                                                                                    
                                                                                                         Teo Cabel

Niciun comentariu :

Trimiteți un comentariu