Cuvântul, la Daniela Șontică, devine în
fraza poetică pe care o crează, poartă spre semnificate proaspete. Acest al
treilea volum Iubita cu nume de profet
Ed.Tracus Arte, 2014, după Arlechini într-o pădure sălbatică și Uitați-vă prin mine, mi-a dat impresia
unui urcuș binefăcător pe cărări de munte. După desiș, răcoare, brazi
înalți, ajungi pe un vârf unde te invadează o panoramă surprinzătoare.
Amplitutinea imaginilor te cuceresc, parcă ai fi acolo,
dar și în afara lor.
Versul așezat, de muntean hâtru, dintr-o
dată capătă altă nuanță, o caracteristică a
acestui volum, pluriprezența
sensului. Autoarea are acces la mai multe universuri, trecerea se face doar prin cuvânt.
Astfel: Din fire de nisip vom face doi tigri/ care vor hăitui amintirea/ își
vor lepăda blănurile la piciorul Olimpului/ acolo ereticii, ne-au zărit într-o
vară ( Poveste de pe strada mea) sau
poate vom vedea cum răsare cireșul copt/
ca să ne potolim cu el singurătatea (Trupa mea de artificii), am aruncat înțelesuri în grădina părăginită/ la picioarel tale (
Iubita cu nume de profet);
Tendința poetului este de a transforma
tot ce mișcă, în jurul său, în vers. Poezia este a cincea cămară a inimii, unde
sângele este purificat și transformat și
într-o variantă spirituală... A cincea
face legătura între spirit și corp: Sentimentul
că Dumnezeu încă lucrează la noi ( Sentimentul). Omul nu a rămas singur, nu
a fost abandonat, poetul nu este cel care stă cu ochii doar în pământ. Poate să
fie și orb, sentimentul este o certitudine.
După asta o să mă recunoști/ și
după rugăciunile îngropate la rădăcina măceșilor (Eva rătăcitoare) Nu oare
aici i s-a arătat Domnul lui Avraam, într-un rug? Sentimentul religios discret,
este piatra de temelie pe care se construiește o poezie originală. Pe această
piatră stabilă se ridică și celelalte, oricât de lumești ar fi și acaparante: bluza ei
descheiată peste brândușe (Anatomie), poeziile „Capot roșu de mătase”, „Liftiera”,
sau Aș mai vrea o trecere spre dimineață
cu tine/și să te numesc/ între muritori
stăpân ( Iar oamenii).
Prin iubire și ce este mai dureros, mai
mult pentru suflet, este sublimat, pozitivat prin vers: Ce faci cu toate containerele de cuvinte/ pe care ți le trimit în
ultima vreme?/ Poate o artă de a îndulci tot ce e amar,/ în fond și cafeaua
s-ar preta la asta./ Sau poate le duci la laboratorul despre care vorbeai /
unde se studiază pe bucăți/ natura depărtării./ Tăcerile acoperite de praf/ sunt
toate despre mine? Pot fi sigură măcar cu acest lucru?(Despre mine).
O declarație de dragoste originală și
neperisabilă: Sunt rezerva ta de
aur,/lingoul la care te vei întoarce/ într-o zi/(...)(Aur)
Volumul al treilea, de versuri, al
poetei Daniela Șontică este o împlinire a scrisului acesteia. Un vers sigur, sintagme
memorabile. O prezență perenă, în poezia feminină de calitate.
Niciun comentariu :
Trimiteți un comentariu